Publicații
Publicații
Articole științifice și rezultate de cercetare, cu rezumate, identificatori și formate de citare.
De la diagnosticarea rezilienței la stabilirea priorităților de investiții: un cadru integrat bazat pe indicatori compoziți pentru politici agricole adaptate la specificul local în regiunile NUTS-2 din România
Studiul propune un cadru integrat pentru evaluarea rezilienței fermelor vegetale și prioritizarea relativă a investițiilor în cele opt regiuni NUTS 2 ale României. Indicele compozit al rezilienței fermelor (ICRF), bazat pe piloni productivi, economici, tehnologici, ecologici și organizaționali, este asociat cu un scor strategic pentru investiții (SRIS). Metoda combină indicatori normalizați, ponderi stabilite de experți, decalaje față de reperul regional și relații între indicatori. Analizele de sensibilitate, simulările Monte Carlo și eliminarea succesivă a câte unei regiuni verifică robustețea rezultatelor. Stabilitatea producției, accesul la sistemul de cunoștințe și inovare agricolă (AKIS) și digitalizarea fermelor apar drept priorități comune. Cel puțin două dintre primele trei priorități se mențin în 55 din 56 de comparații. Cadrul sprijină orientarea teritorială a politicilor agricole și examinarea strategică a investițiilor pentru PAC după 2027.
- reziliența agricolă
- indicator compozit
- stabilirea priorităților de investiții
- PAC după 2027
- România
Deschide fișaIdentificatoriDOI: 10.3390/agriculture16161702Evaluarea maturității digitale la nivel de fermă în agricultura europeană: Indicele Fermei Digitale și barierele în calea investițiilor în Agricultura 4.0
Tranziția către Agricultura 4.0 are ca scop îmbunătățirea performanței și sustenabilității fermelor; cu toate acestea, indicatorii macroeconomici existenți nu surprind în totalitate profunzimea adoptării tehnologiilor digitale la nivel de fermă. Acest studiu propune Indicele Fermei Digitale (DFI - Digital Farm Index) ca instrument pentru evaluarea maturității digitale și a disparităților regionale din agricultura europeană. Cercetarea combină cartografierea bibliometrică a literaturii științifice cu o evaluare empirică a DFI pentru 18 state membre ale Uniunii Europene, folosind date Eurostat. Evaluarea empirică utilizează regresia liniară multiplă, modelarea la scară log-liniară și clusteringul ierarhic pentru a analiza tiparele de adoptare și determinanții structurali. Indicele integrează patru dimensiuni: conectivitatea, agricultura de precizie, robotica și sistemele informatice de management al fermelor (FMIS). Rezultatele indică faptul că adoptarea este concentrată în fermele mai mari, deoarece maturitatea digitală ponderată cu suprafața (DFI-Hectare) depășește în mod constant adoptarea la nivel de fermă (DFI-Ferme). Modelarea costurilor bazată pe CAPEX (cheltuieli de capital) sugerează existența unui prag de indivizibilitate tehnologică, prin care digitalizarea poate deveni o barieră la intrare pentru fermele fragmentate cu economii de scară limitate. Regresia liniară multiplă sugerează o tendință structurală Est-Vest: în timp ce dimensiunea fermei influențează difuzia teritorială a tehnologiei, un ecosistem regional de inovare mai consolidat pare a fi mai relevant pentru adoptarea la nivel de fermă. Constatările evidențiază, de asemenea, un dezechilibru hardware-software și o utilizare limitată a instrumentelor manageriale bazate pe date (data-driven). Prin urmare, politicile de sprijin ar trebui să treacă dincolo de subvențiile pentru echipamente și să includă rețele de transfer tehnologic, competențe digitale și instrumente manageriale pentru integrarea datelor.
- Indicele Fermei Digitale (DFI)
- Agricultura 4.0
- costul digitalizării
- performanța fermei
Deschide fișaIdentificatoriDOI: 10.3390/agriculture16141565Tehnologii emergente în dezvoltarea rurală: o analiză de tip scoping review a cunoașterii actuale
Lucrarea cartografiază aplicațiile tehnologiilor emergente în dezvoltarea rurală, printr-un scoping review organizat pe patru piloni: economic, social, de mediu și de guvernanță. Au fost analizate 129 de articole în limba engleză, publicate între 2015 și 2025 și identificate în Web of Science Core Collection, conform ghidului PRISMA ScR. Informațiile au fost sintetizate în tabele tematice și comparate între piloni. Rezultatele arată o creștere accelerată a publicațiilor după 2020. Învățarea automată, învățarea profundă și Internetul lucrurilor domină aplicațiile pentru agricultura de precizie, telemedicină și gestionarea apei. Persistă lacune privind monitorizarea biodiversității, adaptarea climatică, serviciile pentru vârstnici și economia circulară rurală, iar guvernanța este cel mai slab reprezentată. Cadrul integrat și harta cunoașterii propuse pot orienta cercetarea și politicile publice către o transformare rurală echilibrată și durabilă.
- dezvoltare rurală
- tehnologii emergente
- obiective de dezvoltare durabilă
- viitor emergent
- perspective de dezvoltare
Deschide fișaIdentificatoriDOI: 10.3390/agriculture16101081Politicile agricole, tipul culturii, sistemele de lucrări ale solului și fertilizarea ca factori determinanți ai sechestrării carbonului în sol în România
Studiul analizează influența culturii, sistemului de lucrări ale solului și fertilizării cu azot asupra carbonului humic în România, utilizând date naționale din perioada 2005–2024 pentru grâu, porumb, floarea soarelui și rapiță. Aporturile de carbon din resturi vegetale, rădăcini și rizodepunere au fost calculate în R, pe baza coeficienților IPCC, apoi analizate în SPSS prin ANOVA factorială, regresie multiplă și corelații Pearson. Tipul culturii și lucrările solului influențează semnificativ valorile carbonului humificat; cele mai ridicate valori apar la culturile oleaginoase și în sistemele conservative, cu lucrări minime sau fără arătură. Fertilizarea cu azot prezintă cel mai pronunțat efect pozitiv dintre factorii cantitativi examinați. Concluziile susțin managementul conservativ al solului în acord cu PAC și standardele GAEC, împreună cu evaluarea performanței economice și a condițiilor pedoclimatice.
- sechestrarea carbonului în sol
- Politica Agricolă Comună
- sisteme de lucrări ale solului
- lucrări conservative ale solului
- România
Deschide fișaIdentificatoriDOI: 10.3390/agriculture16010012Indicele Fermei Digitale (DFI): disparități regionale în digitalizarea agriculturii din România
Lucrarea analizează stadiul digitalizării în agricultura românească, având ca scop evaluarea decalajelor regionale în ceea ce privește maturitatea digitală a fermelor. Studiul urmărește două obiective: dezvoltarea și validarea Indicelui Fermei Digitale (DFI) pe baza datelor Eurostat pentru anul 2023 și identificarea profilurilor regionale de adoptare a tehnologiei în fermele comerciale (Producție Standard > 100.000 €). Cercetarea are la bază două ipoteze: distribuția tehnologiei este inegală între regiuni, iar specializarea agricolă influențează tipul de digitalizare. Calculat folosind ponderi asimetrice, indicatorul agregă patru dimensiuni: conectivitatea (20%), agricultura de precizie (35%), robotica (25%) și sistemele de management (20%). Rezultatele confirmă ipotezele și indică profiluri regionale distincte. Regiunea Nord-Vest înregistrează cel mai mare scor DFI (25,50), în timp ce regiunea Centru este lider la capitolul automatizare (38,04%), în principal datorită sectorului zootehnic. Regiunea Nord-Est se remarcă la nivel managerial (9,27%), în timp ce Sud-Vest Oltenia se confruntă cu decalaje severe de conectivitate (22,54%). Comparativ, indicele DFI la nivel național ajunge la 20,89 atunci când este calculat pe baza numărului de ferme și la 25,83 atunci când este calculat pe baza hectarelor, demonstrând concentrarea tehnologiilor digitale în exploatațiile agricole de mari dimensiuni. Studiul concluzionează că politicile agricole ar trebui adaptate la realitățile regionale specifice, mai degrabă decât să se bazeze pe abordări uniforme.
- Agricultura 4.0
- Indicele Fermei Digitale (DFI)
- disparități regionale
Centrele europene de inovare digitală și sectorul agroalimentar: o analiză de tip scoping review a cunoașterii actuale și a lacunelor sectoriale
Acest scoping review examinează literatura despre centrele europene de inovare digitală (EDIH), cu accent pe lacunele privind sectorul agroalimentar. Căutările din Web of Science, Google Scholar și MDPI, realizate între ianuarie și mai 2025 și completate prin urmărirea referințelor, au identificat 84 de publicații. Acestea au fost clasificate după metodologie, nivelul interacțiunilor și relevanța sectorială. Cercetarea la nivel de ecosistem predomină, în timp ce dinamica internă a centrelor și coordonarea rețelei europene sunt insuficient studiate. Doar 1,7% dintre beneficiarii EDIH care primiseră servicii până în septembrie 2024 provin din agricultură. Numeroase contribuții se bazează pe cadre teoretice sau studii de caz cu acoperire geografică limitată, fără validare empirică. Lucrarea formulează priorități pentru cercetări care să susțină o transformare digitală echitabilă și fundamentată pe dovezi.
- agricultură
- sector agroalimentar (agro-food)
- sector agroalimentar (agri-food)
- digitalizare
- transformare digitală
Deschide fișaIdentificatoriDOI: 10.3390/agriculture15212305
Nu există publicații pentru filtrul selectat.